Peșteră subterană descoperită pe Lună ar putea servi ca bază pentru următoarele misiuni ale astronauților

Cercetătorii au descoperit dovezi pentru existența unei peșteri subterane mari pe Lună, accesibilă de la suprafață, făcând din aceasta un loc ideal pentru construirea unei viitoare baze lunare. Peștera pare a fi accesibilă dintr-o groapă deschisă în Mare Tranquillitatis (Marea Liniștii), vechea câmpie de lavă unde astronauții Apollo 11, Neil Armstrong și Buzz Aldrin, au pășit pentru prima dată pe Lună în urmă cu mai bine de o jumătate de secol, notează The Guardian.

Analiza datelor și dimensiunile peșterii

Analiza datelor radar colectate de orbiterul de recunoaștere lunar (LRO) al NASA a dezvăluit că groapa din Mare Tranquillitatis, cea mai adâncă cunoscută pe Lună, duce la o peșteră cu lățimea de 45 de metri și lungimea de până la 80 de metri, o zonă echivalentă cu 14 terenuri de tenis. Peștera se află la aproximativ 150 de metri sub suprafață.

Lorenzo Bruzzone, de la Universitatea din Trento, Italia, a declarat că peștera era „probabil un tub de lavă gol”, adăugând că astfel de formațiuni ar putea servi drept habitate umane pentru viitorii exploratori, fiind „un adăpost natural împotriva mediului dur al Lunii”.

Importanța peșterilor subterane

Orbiterii lunari au observat pentru prima dată gropi pe Lună cu mai bine de un deceniu în urmă. Multe dintre acestea sunt considerate a fi „ferestre” care conectează peșteri subterane, cum ar fi tuburile de lavă, tuneluri subterane gigantice formate prin procese vulcanice. Astfel de peșteri ar putea constitui baza pentru o bază lunară sau un adăpost de urgență deoarece temperatura din interior este relativ stabilă și astronauții ar fi protejați natural de razele cosmice nocive, radiațiile solare și micrometeoriți.

Studiul și descoperirile recente

Imaginile anterioare, realizate de LRO, arătau că fundul gropii din Mare Tranquillitatis era presărat cu bolovani de până la 10 metri lățime. Cu toate acestea, nu era clar dacă groapa era închisă sau servea drept punct de intrare într-o peșteră subterană, cum ar fi un tub de lavă al cărui acoperiș s-a prăbușit. Scriind în Nature Astronomy, oamenii de știință descriu modul în care au folosit datele LRO și simulările pe calculator pentru a arăta că groapa cu diametrul de 100 de metri, mărginită de pereți verticali sau înclinați, duce la un podea înclinată și o peșteră care se extinde pe zeci de metri spre vest.

Implicații pentru viitoarele misiuni lunare

Cercetătorii sunt dornici să studieze rocile din interiorul acestor peșteri, deoarece acestea probabil conțin indicii despre formarea Lunii și istoria sa vulcanică. Peșterile ar putea conține, de asemenea, gheață de apă, o resursă pe care Bruzzone a descris-o ca fiind esențială pentru misiunile lunare pe termen lung și colonizare.

Până acum, au fost observate cel puțin 200 de gropi pe Lună, multe dintre ele fiind găsite pe câmpurile de lavă și ar putea fi intrări în tuburi de lavă subterane vaste. „Principalul avantaj al peșterilor este că ele oferă principalele componente structurale ale unei posibile baze umane fără a necesita activități complexe de construcție,” a spus Leonardo Carrer, autorul principal al studiului.

Provocări și pregătiri

În pregătirea pentru revenirea oamenilor pe Lună, agențiile spațiale deja se gândesc la modul de a evalua stabilitatea structurală a peșterilor și la întărirea pereților și tavanelor acestora. Habitatele ar putea avea nevoie de sisteme de monitorizare pentru a avertiza în caz de mișcări sau activități seismice și ar putea avea zone separate unde astronauții să se poată retrage în cazul prăbușirii unei secțiuni a peșterii.

„Sistemele de peșteri lunare au fost propuse ca locuri excelente pentru amplasarea viitoarelor baze cu echipaj, deoarece tavanul gros de rocă al peșterii este ideal pentru a proteja oamenii și infrastructura de variațiile extreme de temperatură de pe suprafața lunară și pentru a bloca radiațiile de mare energie care scaldă suprafața lunară,” a declarat Katherine Joy, profesor de științe ale Pământului la Universitatea din Manchester. „Cu toate acestea, în prezent știm foarte puțin despre structurile subterane de sub aceste intrări în gropi.”

Robert Wagner, cercetător la Universitatea de Stat din Arizona, a spus că una dintre cele mai mari provocări ar fi accesul. „Intrarea în acea groapă necesită coborârea la 125 de metri înainte de a ajunge la fund, iar marginea este o pantă abruptă de resturi unde orice mișcare va trimite mici avalanșe asupra oricui se află dedesubt,” a spus el. „Este cu siguranță posibil să intrăm și să ieșim, dar va necesita o cantitate semnificativă de infrastructură.”

Această descoperire deschide noi perspective pentru viitoarele misiuni lunare, oferind o soluție naturală pentru protejarea astronauților și a echipamentelor necesare explorării și colonizării Lunii.